cristis

Arta de a gati...de la bucatar la bucatar

Initial,vroiam sa scriu un review despre UP,ultimul film de animatie semnat de Pixar.Nu am renuntat la idee,dar a intervenit altceva.Zic eu mai important.

Din cand in cand,recunosc,nu o fac zilnic,dau o raita pe blogul lui Tudor Chirila, http://tudorchirila.blogspot.com/ .
Omu' e super profesionist in ceea ce face,de aceea va recomand sa-l vizitati.Va garantez ca nu e un blog in care sa va plictisiti.(Cum e blogul subsemnatului,spre exemplu).

Blogul lui Tudor,are o subcategorie care se cheama simplu si sugestiv...Teatru.O idee foarte misto, mai ales pentru cei interesati sa inteleaga “mecanismele” din spatele scenei.Desi Tudor spune intr-unul din posturi ca ideea de a deschide usa “bucatariei”,sa patrundem acolo unde tocmai s-a “gatit” rolul,s-au cantarit replicile,nu e tocmai ok,tocmai datorita faptului ca bucuria vine din aprecierea rezultatului final,fara a se vedea “vasele nespalate, petele de pe sort, fumul sau gunoiul”.
Parerea mea este ca nu dauneaza celor doua parti implicate in spectacol.Nici spectatorului,nici actorului.Ba parca vine mai mult in intelegerea actului artistic.Unde mai pui,ca sunt cei ca mine,curiosii,care din n motive vor sa afle cum se desfasoara intreg procesul de intrare in rol.

Din punctul asta de vedere,animatorul nu este foarte departe de actor.Pentru ca si unul si altul,desi abordarea difera,trebuie sa de-a viata unui caracter.Nici unul si nici celalalt nu are doar opt ore de munca.Iata ce spune Tudor,comentariu in care spre surprinderea mea m-am regasit,atunci cand ma pregatesc sa animez:
“Nu te duci la teatru, repeti opt ore dupa care pui toata munca la spate inchizi biroul si iti vezi de restul zilei, linistit. Rolul e o fiara care te macina, e un caine care nu se mai desparte de tine, latra sa-l bagi in seama. Te gandesti la rol in cele mai nepotrivite momente pentru cei de langa tine iar ei de multe ori nu sunt dispusi sa inteleaga fapul ca tu esti "absent". Si au dreptate pentru ca oamenii vor sa relationeze cu omul nu cu actorul, nu cu rolurile tale.Travaliul unui rol este enorm. O piatra de moara. El vine la pachet cu incertitudini, temeri, indoieli, nehotarire. Directia in care o apuci poate fi gresita. O iei pe drumul ei si realizezi ca trebuie sa te intorci dupa zeci de kilometri. Si o iei de la capat. Colegii par mai avansati si asta te motiveaza dar te frustreaza in acelasi timp. Cauti solutii creative tarziu in noapte si nu stii cine ti le poate revela: un vanzator de la benzinarie, o statie de metrou plina cu oameni, un alt actor intr-un rol formidabil, iubita ta cand te saruta..Ajungi una cu rolul tau si nu te mai poti desparti de el pana in seara premierei. Vine cu tine peste tot. Te trezesti dimineata si stii ca ceva e in neregula. Iti amintesti: e una din scenele care nu-ti iese de vreo saptamana...”

E dureros,intradevar,dar satisfactia finala este imensa.Fie ca esti actor sau animator.